“Experienta mea mi-a aratat ca nu noi, indivizii, proiectam un camp de arhetipuri colective, ci mai degraba noi suntem proiectiile campului universal sau matricei energetice. Ceea ce noi experimentam ca lume fizica este descriptia pe care ne-o ofera simturile noastre fizice, mai curand decat un fapt intrinsec. Eu numesc aceasta realitate ‘Marele Domeniu’.
Carlos Castaneda vorbeste in cartile sale despre oprirea lumii. Nu este vorba despre oprirea lumii fizice, desigur, ci de oprirea experientei noastre asupra lumii ce survine in momentele in care traim ceva ce sfideaza intelegerea conventionala.
Aceste intamplari ne provoaca sa ne modificam viziunea dincolo de descrierea lumii fizice, extinzandu-ne, in consecinta, constiinta. Accidentul meu din lift a fost un astfel de moment. Uneori aceste fenomene se produc (de obicei cand ne asteptam mai putin) in circumstante normale. Pentru mine, unul dintre episoadele cele mai memorabile s-a produs intr-o zi cand mergeam pe-o strada aglomerata din Londra. Eram absorbit in gandurile mele despre populatia Jivaro si relatia lor cu lumea fizica, o lume pe care ei o descriu ca ‘nefiind lumea adevarata’, ci o iluzie. Oricum, eu in ziua aceea mergeam intr-un ritm meditativ, gandindu-ma ‘cum ar fi sa vezi si sa traiesti asa’, cand deodata lumea din jurul meu a inceput sa tremure si sa dispara, cladirile au devenit fantomatice, iar pamantul a inceput si el sa dispara. Am fost asa de socat de ce mi se intampla, incat am iesit imediat din starea asta, revenind la starea obisnuita de constiinta. A fost un micromoment, dar suficient de revelator.”
