Blog

11.08.2019

Ieri am avut parte de o surpriza de proportii. Un prieten si asociat in afacere, mi-a adus drept donatie catre biblioteca 4 carti de Jules Verne. Te intrebi poate ce e atat de extraordinar? Hai sa te lamuresc. El nu citeste. Nu ii place sa citeasca. E mai tanar si mai orientat, la fel ca mare parte din generatia tanara, catre multimedia: audio – video. Ca sa putem vorbi aceeasi limba in anumite probleme legate de afacere, cartile de business pe care mi le-am cumparat pentru mine le-am luat si in varianta audiobook pentru el. In felul asta le ‘citeste’.

Multumita lui si felului in care e dispus sa ‘citeasca’ o carte, am gasit de cuviinta sa fac zilnic (atat cat imi va permite timpul) si varianta audio pentru citatul pe care il postez. Asa ca incepand de ieri, cei care nu au timp sa citeasca, dar pot asculta in timp ce fac alte lucruri, pot beneficia de optiunea asta. Multumirile i le adresati lui G.

Revenind la surpriza, cartile pe care le-a donat, nu numai ca le-a cumparat, dar le-a cumparat special pentru biblioteca.

Jos palaria!

25.09.2018

Azi traiesc un sentiment de mandrie. Mi s-a reconfirmat faptul ca educatia se face prin exemplu, iar cand exemplul este unul bun si rezultatele sunt de natura sa iti umple inima de bucurie.

Aceasta biblioteca a luat fiinta asa cum spuneam in pagina despre… si s-a rezumat in prima faza doar la cartile citite de mine (Ionel Bruma). Desi am reusit sa citesc doar cartile care apar in index, numarul cartilor din biblioteca adunate se apropie de 500. Cea mai mare parte sunt donate de mine; o alta parte sunt donate de alti binevoitori, dar ce e mai important pentru mine, o parte din carti sunt donate de fiica mea cea mare. Nu numai ca mi-a copiat exemplul de a citi, fara sa o indemn in directia asta, dar acum imi copiaza si gestul de a dona si intelege faptul ca si alti copii, care nu isi pot permite sa isi cumpere aceste carti, le pot imprumuta si citi si se pot bucura de ele.

Azi, cand mi-a donat cele mai recente carti, am vazut in ochii ei bucurie. Ca era bucurie ca doneaza, ca era bucurie ca imi vede aprecierea pe chip, nu am de unde sa stiu. Stiu doar ca eu am inima plina de bucurie si ea e bucuroasa la randul ei.

05.09.2018

Azi am avut placuta surpriza sa descopar o initiativa foarte faina. Se cheama ‘Biblioteca de spital’ si gasiti aici mai multe amanunte (https://www.facebook.com/notes/asociația-sfântul-nicolae-și-sfântul-efrem-cel-nou/campania-biblioteca-de-spital/1225358630942099/?fref=mentions&__tn__=KH-R). Lasand la o parte convingerile mele legate de religie in general, consider ca aceasta initiativa merita spijinul nostru. Drept pentru care eu ma ofer sa strang si sa trimit catre ei cartile, rechizitele si altele cele care vor fi donate de oricine binevoieste sa participe la aceasta initiativa si care este din Constanta. Colectarea donatiilor se va face pe Str. Liliacului 2 (la Biblioteca Bunicului / sediul Zece la suta srl).  Tel. 0766577301

14.06.2018

Seara trecuta, intr-un grup de mastermind (sezatoare – cum ii spun eu) a fost adus in discutie subiectul donatiilor. Adica zeciuiala. Acei 10% din venit care, conform mai multor carti scrise de intelepti, sunt destinati donatiilor, ajutorarii altor persoane, sustinerii diverselor cauze.

Au fost exprimate mai multe puncte de vedere, fiecare sustinut de argumente de bun simt.

Primul punct de vedere se concentra pe efectul donatiei.

Acest punct de vedere sustine ca donatia trebuie sa fie semnificativa; suficient de consistenta pentru a putea face o diferenta in viata celui care o receptioneaza, caci daca zece procente din venitul tau reprezinta ‘bani de seminte’, nu prea ajuti pe nimeni cu ei. Si atunci raman variantele: ori strangi acest procent o perioada mai indelungata, ori incepi sa aplici principiul biblic in momentul in care vei considera ca ai suficient venit.

Acum sa le luam pe rand.

Prima varianta care se refera la stransul banilor o perioada mai indelungata are, din punctul meu de vedere, doua puncte sensibile: primul se refera la faptul ca a strange perseverent acea suma de bani necesita disciplina, disciplina care este prezenta la fiecare din noi mai mult la nivel intelectual – teoretic. Cand e vorba de pus in practica intervin ‘lasa ca pun maine’, sau ‘data viitoare pun dublu’, sau ‘e prea putin acum, lasa ca pun cand o sa fie ceva mai mult’. Un leu pus zilnic deoparte duce la sfarsitul anului la o suma de 365 de lei, fara sa ai vreun venit care sa fie de 3650 lei. Si acei 365 de lei pot umple masa cuiva de sarbatori.

A doua varianta e sabotata de insuficienta. Oricat am avea de mult, intotdeauna e loc de mai mult. Potentialul beneficiar al ajutorului tau poate fi mort de mult timp atunci cand tu iti atingi nivelul de suficienta care sa iti dea voie sa incepi sa faci donatii.

Tony Robbins nu a asteptat pana cand si-a permis sa deschida o cantina a saracilor; a oferit odata o masa unei familii. Apoi a pastrat acel obicei cu o masa, dar a marit frecventa, ajungand sa ofere acea masa si in alte zile decat cele de sarbatoare. Apoi a trecut la mai multe mese; apoi la mai multe familii. Restul e istorie.

Al doilea punct de vedere se concentreaza pe donatie din perspectiva unui obicei.

Se pleaca de la premiza ca acei 10 % nu ne apartin. Ca sunt multi, putini, e mai putin relevant. Atata timp cat stim ca acei bani nu ne apartin si ca trebuie sa-i dam, nu mai conteaza suma. Mental se creaza obiceiul si gandirea ca nu ai facut decat ‘sa dai Cezarului ce-i al Cezarului’. Faci o fapta buna fara sa ai senzatia ca esti important si sa astepti apoi aplauze si reflectoare care sa-ti umfle egoul. Si cum spunea un intelept, daca nu te obisnuiesti sa dai putin din putinul pe care il ai, cum te va lasa inima sa dai mult din averea pe care o vei avea la un moment dat?

Vorba spune ca ‘Dar din dar se face rai’. La nivel intelectual acest ‘dar’ e limpede ca se refera la daruire, dar la nivel emotional, cel putin in timpul actual si in mediul in care traiesc, acest ‘dar’ a capatat sens de ‘indoiala’.

01.06.2018

Am stat in dubii daca sa adaug pagina asta sau nu, dar ultimul ‘e-book’ gratuit primit pe e-mail m-a facut sa ma decid.

Din ce inteleg eu, e-book ar trebui sa reprezinte o carte in format electronic. Adica o CARTE. Acest fantastic e-book primit recent nu a fost decat ultima picatura.

Obisnuim sa ne plangem de tot. Mai nou ne plangem de analfabetii care ne conduc. Si cu toate astea, primesc ebookuri de 10-16 pagini (hai 30, sa zicem) cu informatii care incap in cel mult 4 pagini si multe poze in rest, de la oameni care promoveaza educatia; mai rau primesc emailuri cu greseli gramaticale repetate de la acesti noi formatori de intelectuali. Si cel mai rau, am descoperit ca nici cu editurile nu stam bine. In ultimul set de carti cumparate de la o editura care ‘se respecta’ am avut surpriza sa gasesc vreo sase greseli gramaticale in primele zece pagini. Cireasa de pe coliva, ca nu-i pot spune tort, e faptul ca una din greseli e chiar pe coperta!

Viteza, viteza, viteza! Mai repede, mai mult, mai des. Si din ce in ce mai prost.

Eu zic sa deceleram un pic. Mai putin, mai rar si mai bine.