Negustorul de manuscrise

“Invitatia la cina era seaca. Asta pentru ca era invitat si Andy Adam, iar Bruce insista ca in seara aceea sa nu se bea alcool. Dar si pentru ca scriitoarea aflata in turneu, o anume Sally Aranca, renuntase la bautura in urma cu cativa ani si prefera sa nu se afle in compania unor oameni care beau.

Bruce ii spusese lui Mercer la telefon ca Andy era pe punctul de a pleca din nou la o cura de dezalcoolizare si incerca cu disperare sa ramana treaz pana ajungea la izolare. Mercer era incantata sa dea o mana de ajutor, asa ca a acceptat cu placere regulile.

La sesiunea de autografe, doamna Aranca si-a fermecat publicul – format din aproape cincizeci de persoane – vorbind despre activitatea ei si citind o scurta scena din ultimul roman. Se facuse cunoscuta in genul politist printr-o serie avand ca personaj principal o femeie-detectiv particular din San Francisco, unde locuia. Mercer frunzarise cartea in cursul dupa-amiezii si, cand a urmarit-o vorbind, si-a dat seama ca protagonista semana foarte mult cu Sally: putin peste treizeci de ani, alcoolica in reabilitare, divortata fara copii, spirituala, inteligenta si, desigur, foarte atragatoare. Publuca in fiecare an si calatorea intens, orpindu-se intotdeauna la Bay Books; si, de obicei, cand Noelle nu era in oras.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“Dupa autografe, cei patru au mers la un restaurant cu specific frantuzesc din apropiere, Le Rocher, care se bucura de o buna reputatie. Bruce a comandat imediat doua sticle de apa minerala si i-a inapoiat chelneritei lista de vinuri. Din cand in cand, Andy arunca priviri spre alte mese, lasand impresia ca dorea cu disperare sa insface un pahar de vin; insa a adaugat o felie de lamaie in paharul lui cu apa si s-a potolit.

Se targuia cu editorul lui in legatura cu ultimul contract, care prevedea un avans mai mic decat la precedentul. Avand un excelent simt al unorului si al autocriticii, le-a povestit cu trecuse de la un editor la altul pana cand toate editurile din New York se saturasera de el. Le epuizase pana la ultima. Sally le-a povestit despre frustrarile sale de inceput, pana ajunsese sa fie publicata. Primul ei roman fusese respins de cel putin zece agenti si de nenumarate edituri, dar continuase sa scrie. Si sa bea. Prima ei casatorie se destramase cand isi prinsese sotul inseland-o, iar viata ei fusese un calvar. Ii fusesera respinse si urmatoarele doua romane. Din fericire, cateva prietene intervenisera in viata ei si astfel gasise vointa de a renunta la bautura. Pentru cel de-al patrulea roman, alesese genul politist; isi crease personajul si, brusc, agentii incepusera sa o caute. Erau prevazute si drepturi optionale pentru ecranizare si se apucase serios de scris. Acum, dupa ce publicase opt carti, seria era consacrata si castiga in popularitate.

Cu toate ca si-a spus poveste fara nicio urma de ingamfare, Mercer a simtit o urma de invidie. Sally scria tot timpul. Trecuse vremea slujbelor prost platite si a imprumuturilor de la parinti; scria si publica o carte pe an. Totul parea foarte usor. Iar Mercer putea recunoaste in sinea ei ca fiecare scriitor pe care il cunoscuse manifesta o inclinatie rautacioasa spre invidie; asta era natura celor din bransa.

La aperitive, discutia a deviat brusc spre bautura si Andy a recunoscut ca avea probleme. Sally si-a exprimat compasiunea, dar s-a aratat severa si i-a dat cateva sfaturi. Ea renuntase la bautura in urma cu sapte ani, iar aceasta schimbare ii salvase viata. Exemplul ei era inspirator si Andy i-a multumit pentru sinceritate. Din cand in cand, Mercer avea sentimentul ca participa la o intrunire a Alcoolicilor Anonimi.

Era evident ca Bruce tinea mult la doamna Aranca si, pe masura ce masa se prelungea, Mercer realiza ca ea se bucura de mai putina atentie. ‘Nu fi ridicola, si-a spus ea, doar se cunosc de ani intregi.’ Dar de indata ce a inteles asta, nu a mai putut scapa de aceasta senzatie si totul a devenit mai vadit, cel putin pentru ea. Bruce o atingea afectuos pe Sally pe umar, iar mana lui zabovea acolo.

Au sarit peste desert, apoi Bruce a platit. In timp ce mergeau pe Main Street, el a pretins ca trebuie sa treaca pe la magazin ca sa stea de vorba cu paznicul, iar Sally a plecat cu el. Si-au urat noapte buna, iar Sally i-a promis lui Mercer ca ii va trimite un e-mail si ca va pastra legatura cu ea. Cand Mercer era pe punctul sa se indeparteze, Andy i-a spus:

 – Hei, ai timp sa bem ceva?

Ea s-a oprit si s-a intors cu fata la el.

 – Nu, Andy, nu e o idee buna. Mai ales dupa o asemenea cina.

 – Cafea, nu alcool.

Trecuse de ora noua si Mercer nu prea avea ce face acasa. Poate ca, daca avea sa bea o cafea cu Andy, avea sa il ajute. Au traversat strada si au intrat intr-o cafenea pustie. Barmanul le-a spus ca urmeaza sa inchida peste jumatate de ora. Au comandat doua cesti de cafea fara cofeina si s-au asezat la o masa de afara. Magazinul se afla vizavi. Dupa cateva minute Bruce si Sally au iesit si au disparut pe strada, luand-o in directia Casei Marchbanks.

 – Va sta la el in noaptea asta, a spus Andy. Multi scriitori fac la fel.

Mercer s-a gandit putin, apoi l-a intrebat:

 – Noelle intra in planurile lor?

 – Nicidecum. Bruce are preferatele lui. Iar Noelle are preferatii ei. In partea de sus a turnului exista o camera rotunda, cunoscuta drept ‘camera scriitorilor’. E destul de multa actiune acolo.”

Daca vrei cartea ta, click aici.