Spovedania unui preot ateu

“In fata mea, Micu imi tot distragea gandurile cu mersul lui ba scalciat, ba instabil, ba cracanat, ca sa-si mentina centrul de greutate intre picioare, asa cum fac betivii titrati. Drept rezultat, balanganea crucea de pe umar prin tot vazduhul, incat Mantuitorul abia se mai tinea rastignit pe ea. Pe o ulita, se impiedica intr-un bolovan, fu gata sa cada, o lua doi-trei pasi inainte cu sfanta cruce aplecata ca la turnir, se opri in frate-su ca intr-o lespede de granit, isi recapata stabilitatea, se-ntoarse spre bolovan, il injura scurt si dens, scuipa pe altul nevinovat, apoi se roti imprejur si isi continua mersul.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“Nu mai stiu ce ziceam… In final, am inteles ca religia si credinta sunt doua lucruri diferite, iar eu aveam de gand sa predic doar despre cel din urma. Religia este o teorie, o suma de idei mai mult sau mai putin valoroase; credinta este o traire personala, uneori nespus de pretioasa pentru bietul om care nu mai are nicio alta speranta in afara de ea. Religia este exterioara; credinta, launtrica omului. Religiile sunt diferite intre ele, vechi sau foarte vechi. Credinta este cam aceeasi indiferent de apartenenta religioasa, se naste si moare cu fiecare credincios. Sa fiu mai pedagogic: Cand te vede ursul ratacit prin padure si porneste spre tine parca zburand de fericire, nu te agati de religie, de perihoreza trinitara despre care habar nu ai. Nu te amagesti nici macar cu fericita imparatie a lui Dumnezeu (care se apropie scuipand bale) sau cu vesnicia sufletului (si cine stie daca sufletul sau vesnicia mai scapa din ghiarele fiarei?), ci te agati strict de dorinta de a trai, de credinta, adica tot de tine. ‘Stai, ursule, ca ma rog la Dumnezeu: Doamne, ajuta-ma!  Doamne, opreste-l! Vineee!!! Doamne, ajuta-ma sa fug mai repede decat el!’

Credinta este un anticorp dezvoltat de creierul uman, un medicament de care multi inca au nevoie, o morfina gratuita care face rahatul vietii mai comestibil si moartea mai aratoasa, adica are beneficii sociale incontestabile. In schimb, religia e prospectul pe care nu il citeste nimeni. Iar daca vreunul isi arunca ochii pe el, se-ngrozeste de ce scrie acolo si cauta numai decat sa reduca ori sa schimbe tratamentul. Intre religie si credinta exista un raport de invers proportionalitate: cu cat devine cineva mai credincios, cu atat ii pasa mai putin de continutul religiei sale; si, invers, cu cat cunoaste mai bine continutul propriei religii, cu atat ii va fi mai greu sa creada in ea. Aceasta teorema, vizandu-i bineinteles, doar pe oamenii normali la cap (nu si pe cei predispusi la reactii ciudate, ca bolnavii de titioaca, orgoliosii pana la obtuzenie sau firile prea sensibile, in majoritate femei), aceasta teorema, spuneam, mi s-a descoperit cu zeci de ani in urma, in timpul liceului teologic. Cand am intrat la Seminar eram printre cei mai credinciosi. Dupa un singur an de studiu teologic, ma numaram printre cei mai atei, caci deja nu eram unicul. 

Esecul omului civilizat in fata fanaticului:

Primul se refera la religie. Al doilea habar n-are ce inseamna religia sa. 

Al doilea se refera la credinta. Primul a uitat de mult ce inseamna ‘a crede’.

Primul se refera la ceva ce stie sigur ca nu exista. Al doilea se refera la ceva ce stie sigur ca exista, fix in el!”

Up06042021

“Corespondenta intre niste tampiti

(a nu fi citita de altcineva!)

De unde sa pornesc? Poate firesc ar fi cu inceputul (in care cred trei dintre marile religii ale prezentului – crestinismul, islamismul si mozaismul, restul sunt oricum atat de naive ca rad si maimutele de noi): Dumnezeu a dat nasterii vietii printr-o rostire misterioasa, asa cum numai El stie. L-a creat pe Adam gata matur, apoi Perfectiunea s-a razgandit. ‘Nu e bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el.’ L-a anesteziat pe bietul om ca sa-i scoata o coasta, iar din coasta sfaarrr… pufff… hocus-pocus… femeia!, nud, cu vintrea raschirata sub nasul barbatului. Apoi le-a zis: ‘Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti!’ Dupa ce a stat Adam singur-cuc in tot raiul, sa primeasca deodata femeia femeilor, Miss Univers, mama lor,  piesa de-aia cum numai Perfectiunea putea sa faca, ba si goala pusca, cum sa nu se inchine de bucurie la toate cele, multumind pentru asemenea pleasca? Ba, cica baftosului ii mai sare in ajutor si o Voce-De-Pretutindeni care o anunta pe Eva sa stea cu generozitate, pentru ca trebuie sa se inmulteasca  pana ce o sa umple pamantul (adica sa se f**a in draci, dar intr-o formulare mai evlavioasa). Asta, da, raiul! Fara concurenti, fara haine, fara nazuri sau codeli muieresti. Si fara soacra, ce binecuvantare cereasca! In avalansele de onomatopee ale celor doi se nastea numele recunostintei: ja-ja-ja-ja-(facut celebru mai tarziu de filmele nemtesti pentru adulti)-ah-ah-ah-ah-ve! a-a-a-ah! u-u-u-dha!

Da! Aproape ca m-am convertit si eu… Acum vine buba: Adam si Eva au nascut baietei si fetite. Acestia – pentru a se perpetua cumva neamul omenesc, intrucat erau singurii oameni pe toata planeta –  au fost nevoiti sa se impreuneze intre ei, unii cu altii, frate cu sora, care cum nimereau, ce mizerie! , uite, fratioare, avem un copil!!!, apoi nepotii cu nepotelele, poate si Adam cu vreo nepotica (drept pilda pentru prelatii catolici de mai tarziu), intr-un incest odios ce miroase acru a nascocire omeneasca, mai degraba decat a ‘planul etern al Atotstiutorului Dumnezeu’. Daca ii miroase cuiva adevarul? Ii dam repede in nas cu tamaie si cu ‘taine dumnezeiesti’, asta a fost profesia mea… Tot acelasi mare Moralist infiereaza incestul, un pacat monstruos pe buna dreptate. Atotputernicul Creator sa nu fi putut oare mai mult? Din pacate, noi nu am putut sa dam mai mult sens vietii. Fiindca Atotputernicul a putut, inca o data, cu Noe si copiii lui, sa repete scena incestului, de aceasta data la o scara grandioasa. Fii atent ce sclipire! Mai intai i-a omorat pe toti ceilalti oameni, cu copii nevinovati, toate vietuitoarele si puisorii lor, sa moara toti! toate! aaaaa! fac o criza mare cat Mine!!!, ca apoi, salvandu-i doar pe Noe si familia acestuia, sa-i puna din nou sa se inmulteasca intre ei, nepotei cu verisoare s.a.m.d., ba chiar si animalele intre ele. numai Perfectiunea putea sa creeze o asemenea arca a incestului desavarsit si numai omul, dintre toate vietatile, putea sa nazareasca, sa tamaieze si sa inhaleze asa ceva. 

Dar ce-a avut cu catelusii? Ei ce vina purtau, in afara de purici, iiiiiih!, ca Dumnezeu-Iubire sa-i omoare pe toti? Daca ar fi crutat macar ghemotocii aia mici cu codite zvapaiate, jur ca as fi putut crede si eu toata povestea! Insa Atotiubitorul, nimic, a deschis robinetele si i-a inecat pe toti. Pamantul a fost acoperit de apa si de animalute moarte, plutind care-ncotro cu burtile umflate. Noroc ca Noe a reusit sa salveze toate speciile! Omul asta ar merita mai multa consideratie… Cat de greu trebuie sa-i fi venit sa adune intr-o corabie atatea oratanii de pe toata planeta!? Cand si cum ajungea el la Polul Nord dupa ursii polari si in Australia dupa canguri? Cum ii anestezia ca sa-i prinda vii? De pana unde sa diferentieze cate un mascul si o femela din fiecare specie de sarpe, maimuta ori gargarita? Ei, dar iacata ca a reusit! Oamenii din vechime erau extraordinari, nu ca de-alde noi! Da-aia au putut sa-nfaptuiasca asemenea lucruri incredibile, la povesti ma refer. Din pacate, nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul l-a creat pe Dumnezeu, asa cum s-a priceput si El acum cateva mii de ani.

Cu parere de rau,

Ion

Imi pare rau pentru tot – ca Biblia nu a fost scrisa de Shakespeare si de Socrate, ca viata noastra nu are mai mult sens, ca a trebuit sa scriu randurile astea. Si eu sunt de acord ca a cam venit vremea sa ne trezim si sa ne purtam pe masura creierelor noastre, dar, mai natantocule, ce-mi faci tu mie?!… Din cauza ta am stricat acum toata cartea, va trebui sa ma spetesc mai mult pe final, ca sa indrept ce se mai poate. Baga-ti odata mintile-n cap! Chiar nu poti intelege ca religiile nu conteaza, iar credinta va dainui atat  timp cat mentalul uman va mai avea nevoie de ea? Daca vrei sa faci un bine pe lumea asta, lasa naibii demonstratiile antidogmatice si treci la munca sociala! Iar toate nazarelile despre care ti-am zis adineauri priveste-le doar cu eleganta omului civilizat in fata unor idei mai vechi, aparute cand omul era mai putin civilizat!”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, click aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s