Batalia de la Socola

“Lumea te accepta mai usor atunci cand ceea ce vrei sa spui vine de la altcineva. Daca le spuneam eu direct, nu ma ascultau. Si am nevoie ca ei sa ma asculte.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“Gandul prinse substanta, alungandu-le pe celelalte. Sangerarea se oprise si durerea il lasase suficient cat sa se poata ridica in picioare. Se agata de clanta si deschise usa, pasind pe coridor.

‘Haaaaaa’, urla Marian de la Codarleni, cu ochii scosi din orbite. ‘Va fac terci, taranilor.’

Gabi de-abia apuca sa se fereasca de nebunul ce se arunca lansat spre alti cativa ce se invarteau prosteste in mijlocul holului. Era un haos total. Pastilele lui Medintu ii bagasera pe toti in criza. 

‘Batu-v-ar sfintii de pacatosi!’

Tata Dica facuse rost, nu se stie de unde, de o gaina si o tinea de picioare, folosind-o pe post de maciuca cu care le dadea in cap celor din jur. La fiecare lovitura zburau fulgi albi in aer, in timp ce biata pasare caraia ingrozita.

‘Ninge!’, exclama Chelie, culegand cu delicatete cate un fulg ce plutea in aer. Isi scoase din buzunarul de la piept un morcov rozaliu, il pupa, musca jumatate din el, apoi incepu sa alerge dupa o pacienta  nou venita la Socola. 

‘Am fulgi, am nas, da-mi ochisorii tai sa fac un om de zapada!’

Femeia urla, evident inspaimantata, vazand nebunul alergand catre ea cu degetele raschirate si se ghemui la podea, tinandu-si palmele lipite de fata. 

Norocul ei se numi Costel Ciobanu. Oprindu-se din ce facea, ii puse palma in piept lui Chelie:

‘Stai, ba, potolit ca nu sunt buni. Nu vezi ca are ochi maro? Toata lumea stie, oamenii de zapada au ochii albastri.’

Chelie necheza incet.

‘Ai dreptate. Ce sa fac?’, il intreba cu o nota de tristete in glas. 

‘Caut-o pe Furchiftele. Ea are ce-ti trebuie.’

‘Da, da’, spuse Chelie, parca putin mai vesel si fugi spre usa de la intrare in cautarea bucataresei. 

Gabi se uita dupa Chelie cum iese din pavilion. Dintr-o data, stiu ce avea de facut. Directorul. Trebuie sa ajung la director. El e singurul care ma poate ajuta.

Facu doi pasi, apoi o bufnitura seaca il anunta pe Chelie care intra inapoi impleticindu-se, in timp ce se tinea cu mainile de capul pieptului. 

‘Ia uite…’

‘… la astia.’

La intrarea in pavilion aparura cei doi malaci. Gabi simti ca se scufunda. Singura iesire era acum pazita de gemenii iadului, Pumnul si Piciorul. Dupa cum ranjeau, uitandu-se la holul plin de nebuni, erau pusi pe fapte mari. 

‘Avem treaba…’

‘… in seara asta.’

Restul nebunilor inca nu-i observasera, fiind prea preocupati sa se fereasca de gaina jumulita, invartita cu tipete razboinice de tata Dica. Gabi se trase inapoi, pas cu pas, uitandu-se la cei doi ca la niste serpi veninosi. Cu privirea fixata la primejdia din fata, nu vazu ca intra in raza de actiune a babei. Cu un chiot demn de un indian veritabil, scrantita roti maciuca vie, palidu-l peste ochi. 

Gabi cazu pe spate naucit, scuipand ceea ce fusesera probabil ultimele pene ale zburatoarei. 

‘La…’

‘…fix!’, comentara amuzati infirmierii, urmarind stradaniile babei. 

Tata Dica isi arunca privirea ratacita spre intrare. Vazandu-i pe cei doi, se pregati de atac:

‘Diavoli ce sunteti. O sa ardeti in iad.’

Celor doi le inflori zambetul pe fata, Urma runda a doua. Pumnul si Piciorul versus nebuna inarmata cu o gaina. 

‘La atac, preasfinte Gheorghe’, urla baba transfigurata, ridicand gaina in timp ce se napustea asupra umflatilor.

Ghinionul celor doua brute fu ca cel putin vreo patru nebuni de pe coridor raspundeau la numela asta si luara de buna chemarea la lupta a nebunei, sarindu-i in ajutor. Dupa cateva schimburi de lovituri, lupta se muta la sol si nu se mai vazu decat o viermuiala de maini si picioare din care rasarea, din cand in cand, gaina manuita cu dibacie de baba.”

Up30092020

” ‘Si ce-ai facut, Maria Ta?’

‘L-am lecuit de mediocritate. L-am tocat marunt, cu un satar de bucatarie si l-am dat la porci. Pana la urma, i-am facut un bine. I-am oferit singurul lucru maret din toata existenta lui de cacat. O moarte glorioasa. Apoi m-am predat. Dupa cateva zile de vorbit cu tot soiul de tembeli imbracati in halate albe care n-au inteles nimic cand le-am explicat de ce l-am transat, m-au internat. Au zis ca sunt nebun, de parca asta ar fi ceva rau. Asculta la mine, Ulea, nebunia e primul pas catre maretie!’

Era un moment inaltator, pacat ca se gasi sa-l strice tata Dica cu o basina rasunatoare care-i facu sa tresara pe cei doi. 

‘Hii, caii zanei au luat-o la galop’, ranji baba eliberata de o povara, in timp ce Marian incepu sa rada in hohote, tinandu-se cu mainile de burta. 

Dide casca ochii mari a lehamite, apoi le facu semn sa schimbe directia de mers. Cateva minute mai tarziu, il zarira pe Costel Ciobanu care juca table cu Chelie la o masa, in timp ce plimbau de la unul la altul o tigara rulata. Fara sa ezite, Dide se duse glont catre cei doi, urmat indeaproape de Marian si tata Dica. 

‘Costel Ciobanu’, tuna el odata ajuns. ‘M-ai ocolit in ultima vreme’. 

‘De ce zici asta?’, intreba omul molcom. 

‘Ti-am spus ca vreau sa fii primul meu sfetnic.’

‘Mi-ai spus, dar sincer nu ma intereseaza. Eu nu ma bag sluga la nimeni!’

‘Sfetnic, nu sluga. Ce fumezi?’

‘Pai nu vezi?’ ii zise uriasul, tragand in piept adanc fumul aspru al tigarii artizanale. 

Dide se uita imprejur. Unul dintre infirmierii care fusesera de fata cand ajunsese in spital  trecea pe langa ei. Tocmai scotea o tigara dintr-un pachet de-abia desfacut.  

‘Pssst, ai cumva o tigara?’, intreba pe un ton neutru. 

Infirmierul se uita la el, poi ii intinse pachetul ca Dide sa se poata servi. 

Nebunul lua doua, apoi le aprinse tacticos. 

‘Arunca mizeria aia’, ii spuse lui Costel, dandu-i una dintre tigarile primite. 

Costel ridica din umeri si ii dadu restul din vechea tigara lui Chelie care o lua si o si tuli strategic. Infirmierul pleca si el, mormaind printre dinti. Cei doi fumara o perioada in tacere, apoi Dide isi relua ofensiva.

‘Fiecare vrea ceva, fiecare are nevoie de ceva. Intrebarea e ce iti trebuie tie? Gandeste-te bine’, adauga fixandu-l cu privirea, ‘e ceva de care ai avea nevoie?’

Ciobanu dadu din cap in stilul lui relaxat. 

‘Sigur ca am nevoi. Doar ca ma indoiesc ca tu ma poti ajuta cu ele.’

Dide isi inclina capul spre stanga si-si stranse sprancenele, uitandu-se la namila din fata sa cu atentie. Il studie incet, luandu-si tot timpul din lume, in timp ce pentru Costel linistea parea ca devine din ce in ce mai apasatoare.

‘Ce vrei?’, intreba brusc, scurt si taios. Vorbele lui sunara de parca ai fi pleznit un bici.

‘Cincizeci de oi, un cal si zece hectare de pamant. Mi le poti da?’

Costel le enumerase pe nerasuflate. Probabil ca nu era prima data cand se gandise la asta.”

Disponibila pentru imprumut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s