Economia pe intelesul fiicei mele

“Datoria, banii, credinta si statul merg mana in mana.”

Cartea o poti cumpara de aici.

“Fara notiunea de datorie, surplusul agricol e greu de administrat. Sistemul datoriilor a condus la aparitia banilor. Dar, pentru ca banii sa aiba valoare, a fost nevoie ca o institutie – statul – sa-i sustina prin girul sau. Cand vorbim despre economie, vorbim, de fapt, despre relatiile complexe care apar intr-o societate care detine surplus.

Pe masura ce examinam aceste relatii, devine tot mai evident ca in lipsa surplusului nici statul nu s-ar fi nascut, de vreme ce statul se bazeaza pe birocrati care gestioneaza relatiile publice, o politie care asigura protectia drepturilor la proprietate si niste conducatori, care – de bine, de rau – impun un standard de viata mai inalt. Nimic din cele de mai sus nu poate fi conceput in absenta unui surplus consistent care sa-i sustina pe membrii comunitatii cand acestia nu muncesc la camp. Cum nici armata nu ar exista in absenta surplusului – iar fara armata organizata, puterea conducatorului, si prin extensie a statului, nu ar putea fi impusa -, iar surplusul societatiiar fi mai vulnerabil fata de amenintarile externe.

Birocratii si armatele au facut posibil surplusul agricol, care la randul sau a creat nevoia de birocrati si armate. Acelasi lucru este adevarta si in ce priveste clerul. Clerul? Da, surplusul a dat nastre religiei organizate! Sa vedem de ce.

Istoric, toate statele nascute din societati agricole au distribuit surplusul intr-o maniera revoltator de inegala, in beneficiul celor care au detinut putere sociala, politica si militara. Dar, oricat de puternici ar fi fost liderii, acestia nu au fost niciodata suficient de puternici incat sa-i zdrobeasca pe vasta majoritate a fermierilor impovarati care, atunci cand si-au unit puterile, au rasturnat in doar cateva ore un regim. Atunci cum se face ca liderii si-au pastrat puterea si au distribuit surplusul dupa bunul plac, nederanjati de majoritate?

Raspunsul este: cultivand o ideologie care i-a facut pe majoritatea sa creada in adancul inimii ca numai liderii lor au dreptul sa fie lideri. Ca traiesc in cea mai buna dintre lumile posibile. Ca totul e asa cum a vrut destinul. Ca situatia din teren reflecta ordinea divina. Ca orice opozitie intra in conflict cu vointa divina si ameninta echilibrul lumii.”

Up12092020

“Triumful valorii de schimb asupra valorii existentiale a modificat lumea atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ. 

Pe de o parte, odata cu transformarea bunurilor, pamantului si a muncii in marfuri, a disparut opresiunea, injustitia si nenorocirile serbiei. A luat nastere un nou concept de libertate, impreuna cu posibilitatea abolirii sclaviei si aparitia capacitatii tehnologice de a produce bunuri suficiente pentru toti.

Pe de alta parte, a stimulat aparitia unor forme nemaintalnite de mizerie, saracie si potentiala sclavie. Odata cu dezvoltarea societatilor de piata si excluderea serbilor de pe pamanturile arabile, acesti fosti fermieri fara pamant au devenit fie muncitori in industrie, fie fermieri cu pamantul luat in chirie de la proprietari. In orice caz, erau de-acum liberi, in sensul ca nu mai erau fortati sa munceasca impotriva vointei lor, de noua libertate care venea cu lanturile ei la pachet. Muncitorii platiti erau liberi sa faca asa cum doreau, fiind totodata cu totul la mila pietelor – liberi atata timp cat reuseau sa gaseasca un angajator care sa le plateasca munca si cumparatori pentru lana. Fara pamant, erau liberi sa mearga unde pofteau, dar cu riscul lipsurilor absolute si al unei vieti traite fara un acoperis deasupra capului. 

Cei care si-au gasit de lucru munceau cate paisprezece ore pe zi in fabricile sufocante din Manchester, in minele de carbune din Welsh si Yorkshire sau la santierele navale de pe malul raului Clyde. Ziarele vremii relatau despre copii de zece ani din Anglia si Scotia, legati zi si noapte cu lanturi de motoarele cu aburi pentru a fi extrasa din ei si ultima picatura de energie. Femei insarcinate munceau in minele de cositor din Cornish, unele nascand fara niciun fel de asistenta chiar acolo, in puturi. In celasi timp, in colonii precum Jamaica si ceea ce avea sa devina sudul Statelor Unite, productia se baza in continuare pe munca sclavilor rapiti din casele lor din Africa si vanduti pentru valoarea lor de schimb. 

Asa ceva nu s-a mai intamplat niciodata pana atunci in istoria umanitatii. E adevarat ca omenirea a manifestat inca de la inceput tendinta globalizarii – in definitiv, asa cum stii, toate urmele omului duc catre stramosii din Africa. Dar tipul de globalizare generat de revolutia industriala si sustinut de catre aceasta a facut loc Marii Contradictii: ceoxistenta celor inimaginabil de bogati cu cei incredibil de necajiti. Prin urmare, inegalitatile inerente revolutiei agricole, de care am discutat in capitolul anterior, au crescut spectaculos.”

Up16092020

“Pe vremuri, bancherii prudenti acordau imprumuturi lui Miriam si celor ca ea doar daca aveau incredere ca ea va investi intelept si va fi capabila sa-si plateasca la termen imprumutul. Cu alte cuvinte, bancherii incercau sa se asigure ca practicile lor nu tulbura succesiunea cronologica – adica la momentul scadentei, diferitele ipostaze ale lui Miriam au produs suficienta valoare in surplus astfel incat sa acopere ce a luat din viitor. Dezechilibrul a inceput sa se faca simtit in jurul anilor ’20. 

Doua lucruri s-au schimbat. In primul rand, in urma Revolutiei Industriale, economiile societatilor de piata au crescut enorm, ceea ce a dus la o sporire masiva a datoriilor necesare alimentarii acestor economii. In al doilea rand, bancherii au gasit cai de a se proteja de repercursiuni in situatiile in care lucrurile ajungeau la un deznodamant nefericit. De exemplu, odata acordat imprumutul lui Miriam, bancherii il pot imparti in felii mai mici, pe care apoi le vor vinde multor altora. In schimbul unui imprumut de 100 de lire catre banca, cinci mii de investitori primesc actiuni din imprumutul de 500 000 al lui Miriam. De ce ar investi cineva in aceste actiuni? Deoarece banca le va plati o dobanda mai mare decat cea pe care ar fi primit-o daca ar fi depozitat cele 100 de lire in seiful bancii (dar mai mica decat totalul dobanzii pe care il are de platit Miriram pentru imprumutul ei). Astfel, bancherul si-a recuperat imediat cei 500 000 de lire, urmand sa incaseze si profitul in momentul in care Miriam isi va plati imprumutul. Iar in cazul in care Miriam da faliment si ajunge in incapacitate de plata a datoriilor, pierderea va fi suferita de cei cinci mii de investitori.”

Up19092020

“Odata cu trecerea timpului, tranzactiile din lagar au devenit tot mai complicate, iar sistemul schimburilor directe – ceai pentru cafea, cafea pentru ciocolata – s-a dovedit a fi prea greoi. 

Sa ne imaginam, de pilda, ca un canadian ofera o suta de grame de cafea in schimbul a zece tablete de ciocolata. Francezul care vrea cafeaua nu are ciocolata, dar are ceai: va trebui sa faca niste cercetari inainte sa propuna ceva de genul: ‘Vreau cafeaua, dar nu am ciocolata. Am ceai si stiu un scotian din cladirea C5 care ofera cincisprezece grame de ceai pentru o tableta de ciocolata. Ce-ar fi sa-mi dai suta de grame de cafea, iar eu sa-ti ofer in schimb o suta cincizeci de grame de ceai, pe care le poti schimba la scotian pe zece tablete de ciocolata?’

La inceput, asa se desfasurau lucrurile, dar apoi s-a produs o schimbare semnificativa: un anumit produs a devenit intermediarul prin care se putea media vanzarile tuturor produselor. Pe scurt, a devenit moneda. Evident, tigarile se numarau printre produsele cele mai bine vandute din lagar. Dependenta de nicotina ii facea pe fumatori sa-si vanda sufletul diavolului, ca sa spunem asa, pentru a-si procura tigari. Nefumatorii, care primeau in pachetele lor aceleasi tigari ca fumatorii, s-au trezit deodata in avantaj – pentru ei tigarile nu procurau niciun fel de valoare experientiala, dar aduceau multa valoare de schimb. Tigarile au avut cerere imediat, atat pentru valoarea lor experientiala (pentru fumatori), cat si pentru valoarea de schimb (pentru toata lumea, inclusiv pentru nefumatori). 

A fost doar o chestiune de timp pana ce tigarile au devenit unitatea de masura a valorii de schimb ori a pretului relativ in lagare. De ce tocmai tigarile? Un bun devine in timp moneda, partial din sansa, partial datorita anumitor proprietati de baza. Acestea trebuie sa fie durabile, astfel incat sa nu expire rapid, ca painea si pestele, de exemplu. Trebuie sa fie usor de transportat, de preferinta intr-un buzunar. Trebuie sa poata fi usor de impartit in subunitati. Trebuie sa fie la fel de atractive pentru toata comunitatea. 

Radford povesteste cum tigarile s-au transformat din niste simple produse cancerigene intr-o marfa speciala, cu trei proprietati si trei roluri distincte. In primul rand, erau sursa nicotienei de care aveau nevoie fumatorii. In al doilea rand, functionau ca mijloc de schimb si ca masura imediata si usor de folosit de comparare a preturilor. In al treilea rand, tigarile puteau fi depozitate, oferind prizonierilor posibilitatea de a acumula valoare de schimb in conditiile dure ale lagarului de prizonieri de razboi.”

Up20092020

“Cu cat ii aud pe experti vorbind despre economie, cu atat imi par niste intelepti sau niste oracole din vremurile premoderne. Si nu din intamplare. In anii ’30, antropologul britanic E. E. Evans-Pritchard a studiat societatea Azande, un trib african. Traind printre membrii tribului, Evans a observat ca acestia aveau foarte multa incredere in oracolul lor, asa cum vechii greci aveau incredere in Oracolul din Delfi. Dar, cum profetiile erau de cele mai multe ori eronate, antropologul s-a intrebat cum de acestea nu-si pierd influenta pe care o exercita asupra tribului. Explicatia lui Evand-Pritchard a fost urmatoarea: ‘Populatia Azande intelege, la fel ca noi, ca esecul profetiilor ar trebui pus sub semnul intrebarii, dar intr-atat sunt de prinsi in concepte mistice, incat sunt obligati sa explice esecul prin intermediul acestora.  Contradictia dintre experienta si un concept  mistic este explicata prin trimiterea la alte concepte mistice.’

Cam asa functioneaza si expertii in economie de azi. Ori de cate ori esueaza in previziunile lor asupra fenomenelor economice – adica aproape tot timpul -, isi explica esecul prin folosirea acelorasi notiuni economice mistice in baza carora s-a produs esecul. Ocazional sunt create notiuni noi care sa explice erorile celor vechi.

Notiunea ‘somaj natural’, de exemplu, a fost creata pentru a explica esecul societatilor de piata de a elimina somajul si al expertilor de a explica acest esec. La nicel general, somajul si activitatea economica redusa au fost folosite ca argumente pentru a sustine ideea ca nu exista suficienta competitie, cu care sa lupte magia ‘deregularizarii’ – eliberarea bancherilor si a oligarhilor de restrangerile guvernamentale. Cand deregularizarea nu functioneaza, se spera ca si mai multa privatizare va rezolva situatia. Cand si asta esueaza, probabil ca de vina e piata muncii, care ar trebui eliberata de interferenta sindicatelor si de barierele asigurarilor sociale. Si tot asa.

Prin ce se deosebesc expertii de azi de sacerdotii tribului Azande?”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, click aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s