Principii

Cartea o poti cumpara de aici sau de aici.

“In copilaria mea, mentalitatea anilor ’60 din Statele Unite tindea spre aspiratie si inspiratie – sa atingi scopuri marete si nobile. N-am mai vazut ceva asemanator de atunci. Una dintre cele mai timpurii amintiri ale mele era cea a lui John F. Kennedy, un barbat inteligent si carismatic, care reprezenta imaginea vie a unei schimbari in bine a lumii – explorarea spatiului cosmic, obtinerea de drepturi egale si eradicarea saraciei. El si ideile sale au avut un impact semnificativ asupra felului meu de a gandi.

Statele Unite se aflau atunci la apogeu in raport cu restul lumii, fiind responsabile pentru 40% din economia globala, comparativ cu cei aproximativ 20% din prezent; dolarul era moneda lumii; iar Statele Unite erau puterea militara dominanta. Sa fii ‘liberal’ insemna sa fii dedicat ideii de progres rapid si corect, in timp ce ‘conservator’ insemna sa ramai intepenit in metode vechi si nedrepte – cel putin asa mi se parea mie si celor mai multi oameni din jurul meu. Din perspectiva noastra, Statele Unite erau bogate, progresiste, bine conduse si aveau misiunea de a se perfectiona rapid din toate punctele de vedere. Eram poate naiv, dar nu eram singurul.

In acei ani, toata lumea vorbea despre bursa de valori, pentru ca mergea extraordinar de bine si oamenii faceau bani. Inclusiv cei care jucau golf pe un teren din localitate numit Links, unde am inceput sa car crosele pe cand aveam 12 ani. Asa ca mi-am luat banii castigati din asta si am inceput sa joc la bursa. Prima mea investitie a fost la Northeast Airlines. Am ales-o deoarece era singura companie de care auzisem care vindea o actiune cu mai putin de 5$. M-am gandit ca, cu cat cumpar mai multe actiuni, cu atat voi castiga mai multi bani. Era o strategie prosteasca, dar mi-am triplat banii. Northeast Airlines era de fapt pe punctul de a da faliment si a fost cumparata de alta companie. Am avut noroc, dar nu am stiut la acea vreme. Am crezut doar ca era usor sa faci bani pe piete, asa ca am devenit un impatimit.

Pe atunci, revista ‘Fortune’ avea un mic cupon detasabil pe care il puteai trimite prin posta pentru a primi rapoarte anuale gratuite de la companiile din topul Fortune 500. Le-am comandat pe toate. Imi aduc si acum aminte cum ma uitam la postasul care cara nemultumit toate acele rapoarte la usa noastra si cum le-am cercetat pe fiecare in parte.

Atunci am inceput sa imi creez un portofoliu de investitii. Pe masura ce bursa de valori continua sa urce, al Doilea Razboi Mondial si Marea Criza pareau niste amintiri indepartate, iar investitiile doar o chestiune de a cumpara ceva si de a vedea cum creste. Aveau sa creasca cu siguranta, spunea toata lumea, deoarece administrarea economiei devenise o stiinta. La urma urmei, actiunile crescusera de aproape patru ori in ultimii zece ani si unele se apreciasera mult mai mult de atat.

Prin urmare, ‘metoda costului mediu unitar’ – sa investesti in esenta aceeasi suma de dolari pe piata in fiecare luna, indiferent de cate actiuni puteai sa cumperi cu ea – era strategia pe care o urmau majoritatea oamenilor. Bineinteles ca era si mai bine sa alegi cele mai bune actiuni, asa ca asta incercam si eu si toti ceilalti. Aveai de ales din mii de actiuni, toate incluse ordonat intr-o lista, pe ultimile cateva pagini ale ziarului.

Desi imi placea sa joc pe piete, imi placea sa ma joc si cu prietenii mei, fie in cartier atunci cand eram copil, fie sa folosesc acte de identitate false ca sa intram in baruri cand eram adolescenti sau, acum, sa mergem impreuna la festivaluri de muzica si in excursii in care putem face scufundari. Am judecat mereu de unul singur si am fost inclinat sa-mi asum riscuri pentru a obtine o rasplata – nu doar pe piete, ci in general. Pe langa asta, ma temeam de plictiseala si de mediocritate mult mai mult decat de esec. Pentru mine, extraordinar e mai bun decat ingrozitor si ingrozitor e mai bun decat mediocru, deoarece ingrozitor cel putin da gust vietii. Citatul din albumul de liceu pe care mi l-au ales prietenii a fost din Thoreau: ‘Daca un om nu tine pasul cu tovarasii sai, poate e din cauza ca aude un alt tobosar. Lasa-l sa paseasca dupa muzica pe care o aude el, indiferent ce ritm ar avea si cat de indepartata ar fi’.

In 1966, in ultimul an de liceu, bursa inca era intr-o perioada de avant, iar eu faceam bani si ma distram de minune, chiulind de la scoala cu prietenul meu cel mai bun, Phil, ca sa mergem la surf si sa facem ce fac de obicei baietii de liceu amatori de distractie. Bineinteles ca nu stiam atunci, dar acel an avea sa fie anul de varf al bursei. Dupa aceea, aproape orice credeam ca stiu despre bursa s-a dovedit a fi gresit.”

Up14022020

“Desi imi placea sa fac bani, era mult mai important sa am o munca si relatii semnificative. O munca semnificativa inseamna pentru mine sa ma aflu intr-o misiune de care sa devin cu totul captivat, iar relatiile semnificative sunt cele pe care le am cu persoane la care tin mult si care tin la randul lor la mine.

Gandeste-te: nu are sens ca scopul tau sa fie acela de a face bani, deoarece banii nu au valoare intrinseca – valoarea lor vine din ceea ce poti cumpara cu ei, si nu poti cumpara totul. Este mai intelept sa incepi cu ceea ce iti doresti foarte mult, adevaratele tale scopuri, si apoi sa muncesti din greu la ce e nevoie pentru a le atinge. Banii vor fi unul dintre lucrurile de care ai nevoie, dar nu sunt singurul si cu siguranta nu cel mai important, odata ce depasesti suma de care ai nevoie pentru a obtine ceea ce iti doresti cu adevarat.

Cand te gandesti la lucrurile pe care ti le doresti mult, este util sa te gandesti la valorile lor relative, astfel incat sa le apreciezi corect. In cazul meu, imi doream in egala masura o munca semnificativa si relatii semnificative, si pretuiam mai putin banii – atat timp cat aveam destui pentru a-mi asigura nevoile de baza. Gandindu-ma la importanta relativa a relatiilor minunate si a banilor, era clar ca relatiile erau mai importante deoarece nu exista nicio suma de bani pe care as fi luat-o in schimbul unei relatii semnificative, intrucat nu as fi putut cumpara cu acei bani nimic care sa fie mai valoros. Prin urmare, pentru mine munca si relatiile semnificative erau si sunt si acum scopurile mele principale si tot ce am facut a fost pentru ele. Castigul banilor a fost un rezultat secundar al acestora.”

Up24022020

“Bineinteles ca am continuat sa facem greseli, desi toate au fost in limitele asteptate de noi. Lucrul grozav a fost ca am tras mai multe foloase din greselile pe care le-am facut deoarece ne-am creat obiceiul de a le privi ca pe niste ocazii de a invata si de a ne perfectiona. Una dintre cele mai memorabile greseli ale noastre s-a intamplat la inceputul anilor ’90, cand Ross, care se ocupa atunci de tranzactionare, a uitat sa introduca o tranzactie pentru un client si banii au stat pur si simplu asa, in numerar. Pana cand a fost descoperita greseala, prejudiciul era de cateva sute de mii de dolari.

A fost o eraore teribila si costisitoare si as fi putut sa fac ceva drastic, de exemplu sa il concediez pe Ross, pentru a transmite mesajul ca greselile nu vor fi tolerate. Dar pentru ca greselile pot aparea tot timpul, nu ar fi facut decat sa-i incurajeze pe ceilalti sa le ascunda pe ale lor, ceea ce ar fi dus la erori chiar mai mari si mai costisitoare. Am crezut cu tarie ca ar trebui sa aducem la suprafata problemele si dezacordurile, pentru a invata ce ar trebui sa facem ca sa reparam lucrurile. Ca atare, eu si Ross am lucrat pentru a crea un ‘jurnal al erorilor’ in cadrul departamentului de tranzactionare. De atunci incolo, de cate ori aveam un rezultat prost (nu era executata o tranzactie, plateam costuri semnificativ mai mari decat trebuia pe o tranzactie etc.), agentii il inregistrau si mergeam mai departe. Pe masura ce am urmarit si ne-am ocupat permanent de aceste probleme, masinaria noastra de executie a tranzactiilor s-a imbunatatit continuu.

Cand ai un proces care garanteaza ca problemele sunt aduse la suprafata si cauzele lor primare sunt diagnosticate, iti asiguri o perfectionare continua.”

Up04032020

“Apoi am vorbit cu formatorii recunoscuti pe care ii stiam – Bill Gates, Elon Musk, Reed Hastings, Muhammad Yunus, Geoffrey Canada, Jack Dorsey (de la Twitter), David Kelley (de la IDEO) si altii. Toti si-au imaginat concepte remarcabile si au intemeiat organizatii pentru a le infaptui si au facut asta in mod repetat de-a lungul unor perioade lungi de timp. I-am rugat sa-si ia o ora din timp in care sa-si evalueze personalitatea pentru a le descoperi valorile, aptitudinile si abordarile. Desi nu au fost perfecte, aceste evaluari au fost nepretuite. (De fapt, le-am adaptat si le-am perfectionat pentru a ne ajuta in recrutare si management). Raspunsurile oferite de acesti fondatori la intrebarile standard mi-au pus la dispozitie dovezi obiective si masurabile din punct de vedere statistic cu privire la asemanarile si deosebirile dintre ei.

Se pare ca au multe in comun. Toti gandesc pe cont propriu si nu lasa pe nimeni si nimic sa le stea in cale pentru a-si atinge scopurile indraznete. Au o harta mentala foarte solida cu privire la cum ar trebui facute lucrurile si, in acelasi timp, sunt dispusi sa testeze aceasta harta in lumea reala si sa-si schimbe modul in care actioneaza, pentru a face ca lucrurile sa mearga mai bine. Sunt extrem de rezilienti, pentru ca nevoia de a realiza ceea ce si-au inchipuit este mai puternica decat suferinta prin care trec in timp ce se straduiesc sa o realizeze. Poate cel mai interesant, au o viziune mai larga decat majoritatea oamenilor, fie pentru ca viziunea le apartine, fie pentru ca stiu cum sa o preia de la altii care pot vedea ceea ce ei nu pot. Cu totii sunt capabili sa vada atat imaginea de ansamblu, cat si detaliile minuscule (si nivelele dintre ele) si sintetizeaza perspectivele pe care le obtin la acele nivele diferite, pe cand majoritatea oamenilor vad ori una, ori alta. Sunt totodata creativi, sistematici si practici. Sunt hotarati si deschisi la minte in acelasi timp. Mai presus de toate, sunt pasionati de ceea ce fac, intoleranti cu oamenii care lucreaza pentru ei si care nu fac o treaba excelenta si vor sa aiba un impact mare si benefic asupra lumii.”

Up10032020

“Eroii nu sunt eroi de la inceput; ei devin astfel datorita faptului ca un lucru duce la altul. Diagrama de pe urmatoarea pagina arata calatoria arhetipala a eroului.

Ei incep de obicei ducand o viata obisnuita, intr-o lume obisnuita si sunt atrasi de ‘chemarea aventurii’. Aceasta ii duce pe un ‘drum al incercarilor’ plin de lupte, tentatii, succese si esecuri. Pe parcurs, ei sunt ajutati de altii, adesea de cei mai avansati in calatoria lor si care le servesc drept mentori, desi cei mai putin avansati ajuta si ei in diferite feluri. Ei dobandesc, de asemenea, aliati si dusmani si invata cum sa lupte, adesea impotriva conventiilor. Pe parcurs dau peste tentatii si au ciocniri si reconcilieri cu tatii sau fiii lor. Isi depasesc teama de lupta datorita hotararii lor extraordinare de a obtine ceea ce vor si isi dobandesc ‘puterile speciale’ (adica abilitatile) atat din ‘luptele’ care ii testeaza si ii invata, cat si din daruri (cum ar fi sfaturile) primite de la altii. De-a lungul timpului au si succese, si esecuri, dar au din ce in ce mai multe succese decat esecuri, pe masura ce devin mai puternici si se straduiesc mai mult, ceea ce duce la lupte tot mai mari si mai grele.

Eroii trec inevitabil prin cel putin un esec foarte mare (experienta pe care Campbell o numeste ‘abis’ sau ‘burta balenei’) care ii testeaza daca au capacitatea sa isi revina, sa lupte mai inteligent si cu mai multa hotarare.

Daca  reusesc, ei sufera o schimbare (o ‘metamorfoza’) in care simt frica ce ii protejeaza, fara sa piarda agresivitatea care ii propulseaza. Odata cu triumfurile vin si recompensele. Desi nu isi dau seama cand sunt in lupta, cea mai mare recompensa a eroului este ceea ce Campbell numeste ‘rasplata’, si anume cunoasterea speciala cu privire la cum sa reusesti  pe care eroul a castigat-o in calatoria lui.”

Up19032020

“Cea mai distinctiva calitate a omului este capacitatea noastra singulara de a privi realitatea dintr-o perspectiva mai inalta si de a sintetiza o intelegere a ei. In timp ce alte specii actioneaza urmandu-si instinctele, numai omul poate sa se ridice deasupra lui si sa priveasca in cadrul circumstantelor si timpului sau (inclusiv inainte si dupa existenta sa). De exemplu, putem sa cugetam la modurile in care masinariile zburatoare ale naturii, cele care inoata si miliarde de alte masinarii, de la cele microscopice la cele cosmice, interactioneaza unele cu altele pentru a alcatui un intreg functional care evolueaza in timp. Asta din cauza ca evolutia creierului i-a furnizat omului un neocortex mult mai dezvoltat, care ne da puterea de a gandi abstract si logic.

Desi gandirea noastra de nivel superior ne face unici intre specii, poate deopotriva sa ne si deruteze. Alte specii au o viata mult mai simpla si mai lipsita de complicatii, fara sa se lupte ca oamenii cu ce e bine si ce e rau. Spre deosebire de animale, majoritatea oamenilor se straduiesc sa impace emotiile si instinctele (care provin din partea primara a creierului) cu ratiunea (care provine din partea creierului mai dezvoltata la oameni). Aceasta lupta ii face sa confunde ceea ce vor ei sa fie adevarat cu ceea ce este adevarat in realitate.”

Daca vrei cartea ta, click aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s