Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe

Cartea o poti cumpara de aici.

“Din fericire, exista o modalitate mai buna si mai simpla sa atingi tinta de ‘a fi mai dragut’. Tot ce trebuie sa faci este ‘sa incetezi sa mai fii un om de nimic’. Nu iti ia mult. Nu trebuie sa te gandesti la noi modalitati de a fi mai dragut cu oamenii. Nu trebuie sa schitezi zilnic indatoririle pe care este necesar sa le respecti ca sa-ti transformi personalitatea. Nu trebuie sa tii minte sa spui lucruri dragute, sa faci complimente si sa spui mici minciuni nevinovate care ung mecanismul de la locul de munca. Tot ce trebuie sa faci este… nimic.

Cand cineva propune o idee caraghioasa la o intalnire, nu-l critica.

Cand cineva pune sub semnul intrebarii una dintre deciziile tale, nu te certa cu acea persoana si nici nu te justifica. Nu spune nimic.

Cand cineva iti face o sugestie folositoare, nu ii reaminti ca tu deja stiai asta. Nu spune nimic.

Nu te mai gandi la un comportament ca fiind ori pozitiv, ori negativ; incepe sa vezi frumusetea de a fi neutru.

Acesta nu este un joc semantic. Frumusetea de a sti ce sa opresti – de a atinge acesta stare de neutralitate inspirata – consta in faptul ca este atat de usor de infaptuit.

Daca trebuie sa alegi intre a deveni o persoana mai draguta si a inceta sa mai fii un om de nimic, ce crezi ca este mai usor de facut? Prima varianta presupune un sir stabilit de comun acord de acte pozitive. Ultima nu este decat un act de omisiune.

Gandeste-te la acest lucru ca la o cutie. Sa fii o persoana mai draguta presupune sa umpli cutia cu toate micile acte pozitive pe care le savarsesti in fiecare zi, pentru a stabili noul eu. Iti ia mult timp sa umpli cutia, si chiar si mai mult celorlalti oameni sa fie atenti  si sa bage de seama ca acea cutie este plina.

Pe de alta parte, sa incetezi sa mai fii un om de nimic nu presupune nimic. Nu trebuie sa umpli cutia cu toate realizarile tale pozitive; pur si simplu trebuie sa o lasi goala  de cele negative.”

Up29122017

“Gandeste-te cum percepem oamenii de succes. Rareori asociem succesul lor cu abilitatile tehnice sau chiar cu puterea mintii. Poate spunem: ‘Ei sunt inteligenti’, dar acesta nu este unicul factor pe seama caruia punem succesul lor. Noi credem ca sunt inteligenti si mai credem si altceva. De exemplu, credem ca doctorul nostru stie medicina, asa ca il apreciem in functie de cat de frumos se poarta – cum raspunde intrebarilor noastre, cum transmite vestile rele, chiar si cum se scuza pentru ca suntem nevoiti sa stam prea mult in camera de asteptare. Nici una dintre aceste probleme nu se invata la Facultatea de Medicina.

Recurgem la acest criteriu comportamental pentru aproape orice persoana de succes – fie ca este director executiv sau instalator.

Cu totii avem anumite atributii care ne ajuta sa facem fata la prima noastra slujba. Acestea sunt realizarile care continua in recapitularea noastra. Dar pe masura ce avem un succes mai mare, acele atributii raman undeva pe fundal, in conditiile in care mai multe atributii subtile revin la suprafata.”

Up13012018

“Este uimitor cat  de des aud oameni, alminteri de succes, care fac voit comentarii dezaprobatoare despre ei insisi. Este o arta subtila pentru ca, in consecinta, ei insisi se transforma in stereotipuri – sunt nerabdatori sau foarte temperamentali, sau dezorganizati – si, folosind acest stereotip, isi scuza din alte puncte de vedere comportamentul nescuzabil.

Stereotipia noastra isi poate avea originile in povesti care au fost repetate de ani – deseori inca din copilarie. Se poate ca aceste povesti sa nu aiba de fapt nici un temei. Dar ele ni se imprima in creier si stabilesc asteptari scazute, care devin profetii ce se indeplinesc de la sine. Ne comportam ca si cum am vrea sa dovedim ca asteptarile noastre negative sunt corecte.”

Up22012018

“Am intrebat un grup de lideri: ‘Cati dintre voi aveti un caine pe care il iubiti?’ Toti zambeau in timp de fluturau mainile in aer. Zambeau larg, ca si cum mi-ar fi spus numele cainilor lor credinciosi. Apoi ii provocam intrebandu-i: ‘Acasa, cine beneficiaza de cea mai mare parte a afectiunii tale? (a) sotul, sotia sau partenerul; (b) copiii tai; (c) cainele tau.’

Apoi am intrebat executivii daca-si iubesc cainii mai mult decat membrii familiei. Raspunsul este de fiecare data un rasunator ‘nu’, de altfel anticipat. Replica mea: ‘Atunci de ce cainele beneficiaza de cea mai mare atentie?’

Raspunsul lor suna la fel: ‘Cainele este intotdeauna fericit sa ma vada’, ‘Cainele nu raspunde niciodata obraznic’, ‘Cainele imi ofera dragostea lui neconditionata, indiferent ce fac.’ Cu alte cuvinte, cainele se da bine pe langa tine.

Nu pot spune ca stau mai bine din acest punct de vedere. Am doi caini acasa. Calatoresc 240 de zile pe an, iar cainii se ‘poarta’ excelent cand ma intorc acasa dintr-o calatorie. Trag cu putere de usa, iar primul meu impuls este sa deschid usa din fata, sa ma duc direct la caini si sa strig: ‘Taticul este acasa!’ Fara nici o exceptie, cainii se zbenguie, iar eu ii imbratisez, ii lovesc usor si le acord o atentie exagerata. Intr-o zi, fiica mea, Kelly, venise acasa de la scoala. A privit cu cata dragoste ma jucam cu cainii. Apoi s-a uitat la mine, si-a ridicat mainile in aer ca niste labute si a latrat: ‘Hau, hau’.

Touche.”

Up13022018

“Obsesia fata de scop este una dintre acele caracteristici paradoxale care este de obicei sursa succesului nostru. Este forta care ne determina sa terminam treaba in fata oricaror tipuri de obstacole – si sa o terminam cat se poate de bine.

Vorbim despre o calitate valoroasa in majoritatea timpului. Este greu sa critici oamenii pentru ca vrei sa faci lucrurile 100% bine (mai ales cand iei in calcul alternativa neglijenta). Dar, dusa prea departe, poate deveni o cauza ostentativa a esecului.

In forma sa cea mai completa, obsesia fata de scop este forta cu care ne implicam in realizarea scopului nostru, datorita unui scop mai important.

Vine din neintelegerea lucrurilor pe care ni le dorim in viata. Credem ca vom fi cu adevarat fericiti (sau cel putin mai fericiti) doar daca vom face mai multi bani sau vom pierde treisprezece kilograme; sau daca vom obtine biroul cu vedere pe colt. Si asa urmarim necontenit sa realizam aceste scopuri. Ceea ce nu apreciem decat prea tarziu este ca, in obsesia de a face bani, i-am putea neglija pe cei pe care-i iubim – de exemplu, pe membrii familiei noastre – carora, la prima vedere, le asiguram acei bani; in obsesia noastra referitoare la greutate, apelam la diete extreme si sfarsim prin a face mai mult rau decat bine corpului nostru; in cautarea biroului cu vedere pe colt, putem calca in picioare colegi de serviciu de al caror ajutor si loialitate vom avea nevoie ceva mai tarziu. Am inceput cu o harta, indreptandu-ne intr-o directie, dar ajungem in orasul gresit.”

Up18022018

“Am auzit despre un profesor de creativitate care a dat elevilor urmatoarea sarcina. I-a trimis afara in strada si pentru o ora au trebuit sa noteze tot ce au observat ca faceau oamenii intr-un loc public aglomerat. La sfarsitul orei, fiecare elev stransese mai mult de 150 de observatii. Apoi au trebuit sa repete exercitiul inca o ora, cu deosebirea ca le era permis sa noteze doar observatii pe care ei le-au considerat interesante. Listele erau mult mai scurte. Dintr-o data, un barbat trecand strada nu era interesant, dar un barbat aruncand un ambalaj de bomboana pe trotuar – facand mizerie – era interesant. Incerca sa sublinieze ca exista o diferenta intre a observa si a observa cu judecata.”

Up21022018

“Prima oara am auzit aceasta expresie (‘perioada muta’) atunci cand am fost invitat la cina de un expert in vinuri. Unul dintre oaspeti a adus o sticla de vin rosu veche de 12 ani de la o legendara podgorie din Franta. Eram toti dornici sa o bem, dar gazda noastra a sugerat politicos ca poate nu ar fi momentul prielnic. Era veche de 12 ani. Este momentul, am insistat noi. Asa ca am destupat sticla, am turnat vin in paharele stralucitoare de cristal, l-am invartit in pahar, i-am mirosit buchetul si apoi l-am gustat cu nerabdare.

Am pus jos paharele si ne-am uitat unul la altul. Toti gandeam acelasi lucru. Vinul nu avea deloc vreo aroma sau nota distinctiva.

Am gustat din nou.

Aceeasi senzatie. Vinul era in totalitate afabil, ca si cum ar fi murit in sticla.

In cele din urma, gazda noastra pasionata de oenologie ne-a explicat ca unele vinuri cu adevarat grozave, care rezista de decenii si tind sa se imbunatateasca odata cu varsta, trec printr-o ‘perioada muta’, cand vinul incepe sa doarma pentru cativa ani si apoi se trezeste si se imbunatateste spectaculos in sticla. Se intampla undeva de la 6 ani la 18 ani, in functie de vin. Sticla noastra era inca in perioada ei muta. Asa cum ne spusese, ar fi trebuit sa mai asteptam.”

Up24022018

“Sa multumesti celorlalti functioneaza deoarece exprima una dintre emotiile de baza: gratitudinea. Recunostinta nu este o notiune abstracta. Este o emotie sincera, care nu poate fi asteptata sau exacta. Fie o simti, fie nu. Dar cand cineva face ceva dragut pentru tine, asteapta multumire – si nu are o parere prea buna despre tine daca nu o primeste. Gandeste-te cand ai oferit ultima data cuiva un cadou. Daca persoana respectiva a uitat sa-ti multumeasca pentru cadou, cum te-ai simtit? Ai avut senzatia ca e o fiinta deosebita? Sau una nerecunoscatoare?

Gratitudinea este o emotie complexa – si in consecinta complicat de exprimat. Este interpretata in mod frecvent ca fiind un comportament umil, intrucatva umilitor. Poate asta explica de ce parintii reamintesc copiilor in mod constant sa spuna ‘multumesc’. Este unul dintre cele mai grele lucruri, acela de a invata copiii rebeli sa se poarte in mod firesc.”

Up25022018

“Pentru a invata de la oameni, trebuie sa-i asculti cu atentie. Repet, nu este simplu, asa cum poate ti-ai imaginat. Presupune folosirea unor muschi neantrenati.

Ti s-a intamplat vreodata acest lucru? Citesti o carte, te uiti la televizor sau  te uiti pe ziare, in timp ce o persoana vorbeste cu tine. Brusc ea izbucneste: ‘Nu ma asculti’.

Tu ridici ochii si spui: ‘Ba da, te ascult.’ Si, calm, reproduci tot ceea ce a spus.

Ce ai realizat prin aceasta dovada de virtuozitate a abilitatii tale de a indeplini mai multe lucruri deodata? A fost o actiune inteligenta? Nu. Persoana respectiva are o parere mai buna despre tine? Nu prea. Este impresionata ca tu ai avut dreptate si ea nu? Greu de spus.

Singurul lucru care-i trece prin minte este: ‘Ia uite, credeam ca nu asculti. Dar acum inteleg ca este o problema mult mai profunda. Esti complet dobitoc.’

Asta este ceea ce se intampla cand ascultam fara sa dam dovada de respect. Nu este suficient sa fim numai urechi; trebuie sa demonstram ca suntem in intregime implicati.”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, o poti cumpara de aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s