Manifestul educatiei

Cartea o poti cumpara de aici.

“Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput…

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:

‘- Astazi o sa facem un desen.’

‘- Grozav’, si-a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…

‘- Asteptati! nu incepeti inca!’

Si a asteptat pana cand i s-a parut ca toti copii sunt pregatiti.

‘ – Acum o sa desenam o floare’, a zis profesoara.

‘ – Grozav’ s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a spus copiilor:

‘ – Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati’. Si a desenat o floare GALBENA cu o tulpina verde.

‘ – Acum puteti incepe!’, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei, dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era galbena, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte, profesoara le-a spus copiilor:

‘ – Astazi o sa facem ceva din argila’.

‘ – Grozav’, si-a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.

‘- Acum o sa facem o farfurie’, a zis profesoara.

‘Grozav’, s-a gandit baietelul, caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:

‘- Asteptati, sa va arat cum se face!’

Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.

‘ – Acum puteti incepe!’, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, iar foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat ca intr-o zi baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nicio usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a spus copiilor:

‘- Astazi o sa facem un desen!’

‘ – Grozav’, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:

‘ – Tu nu vrei sa desenezi?’

‘ – Ba da!’, a zis baietelul. ‘ – Ce desen facem?’

‘ – Nu stiu pana nu-l faci’ a zis profesoara.

‘ – Cum sa-l fac?’ zise baietelul.

‘ – Cum iti place tie!’ raspunse ea.

‘ – Sa-l colorez cum vreau eu?’ a mai intrebat baietelul.

‘ – Cum vrei tu!’, a fost raspunsul ei.

‘ – Daca toti ati face acelasi desen si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?’

‘ – Nu stiu!’ zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare ROSIE cu o tulpina verde…”

Up09122017

“Iata cateva dintre conceptiile nocive pe care le transmite sistemul educational anchilozat pe care ne bazam in prezent:

1 Ne invata ca evaluarea altora asupra muncii noastre este mai importanta decat propria evaluare.

Atat timp cat pui mai mult pret pe evaluarea altora decat pe propria evaluare… stima ta de sine va fi mult mai mica decat o furnica privita de pe luna de o persoana care si-a uitat ochelarii acasa.

Suntem invatati aceasta lectie constant prin faptul ca atunci cand am luat o nota mica ar trebui sa ne simtim prost, sa ne para rau si sa ne cerem iertare.

Nu conteaza daca eu cred ca acea evaluare nu este importanta pentru mine, sau ca ceea ce eu vreau sa fac in viata nu are legatura cu acel domeniu.

Trebuie sa ma conformez si sa cred ca acea evaluare spune ceva despre mine… despre cat de bun sunt si despre ce potential am eu in viata.

Iar o astfel de atitudine iti distruge stima de sine si toate visurile acelea frumoase pe care le aveai inainte sa te pui pentru prima oara in banca de la geam.

2 Ne invata ca o persoana mai in varsta decat noi este automat si mai buna decat noi

Aceasta paradigma insuflata cu multa tenacitate de catre unii profesori, ne face sa nu aspiram la anumite visuri decat atunci cand avem o varsta mai inaintata.

Ne face sa plecam capul atunci cand o persoana cu 10 ani mai mare decat noi ne spune cat de mult gresim…

Sau mai rau… ne face sa credem ca respectul se castiga prin varsta si nu prin fapte.

Daca stam sa privim aceasta teorie la rece… ne putem da seama cat de departe de adevar este.

Cum adica… prin faptul ca o persoana a reusit sa nu moara pana la varsta de 50 de ani asta o face mai vrednica decat mine?

Mai inteligenta decat mine? Mai inteleapta decat mine? De unde si pana unde?

Daca ai reusit sa nu mori pana la varsta de 50 de ani… singura concluzie pe care pot sa o trag este ca ai avut ceva grija de corpul si de mintea ta si ca nu ai incercat pana acum sa vezi daca poti sa sari de la etajul 7 doar cu o umbrela.

In rest… doar varsta nu spune nimic. Insa odata ce acea persoana de 50 de ani… sta de vorba cu tine si isi demonstreaza aptitudinile si intelepciunea, ar trebui sa-i acorzi respectul cuvenit.

Iar asta… ar fi bine sa il facem si cu persoana cu 10 ani mai tanara ca noi. Pentru ca singurul mod de a-ti castiga respectul este prin ceea ce faci, nu prin ce varsta ai.”

Up10122017

“Cu ceva timp in urma NASA a cercetat modul in care astronautii s-ar comporta in spatiu, fara gravitatie si in mod particular daca ar sta invers, cu capul in jos.

Ca o parte a acetui studiu, un grup de astronauti au purtat ochelari speciali cu lentile convexe, ochelari ce au facut ca lumea vazuta de ei sa fie pe dos, cu susul in jos. Ei au fost obligati sa poarte acesti ochelariĀ  de 24/7 pentru 30 de zile consecutive.

Ceva uimitor s-a intamplat.

Dupa aproximativ 25-30 de zile, lumea fiecarui astronaut, a revenit la pozitia corecta. Creierele lor au creat cai neuronale noi care au transformat imaginea cu susul in jos, pe care o vedeau ochii lor, intr-o imagine inversa, asa cum o vedeau toti cei din jurul lor. Creierele lor i-au ajutat sa fie mai eficienti!

Interesant este ca atunci cand astronautii si-au scos ochelarii speciali, au trecut inca 25-30 de zile pana cand creierele lor au vazut din nou lumea in pozitie corecta, ca noi toti.

Mai tarziu, NASA a facut un al doilea studiu, in care jumatate dintre astronautii lor si-au scos ochelarii 24 de ore la jumatatea experimentului, in ziua a 15-a. Pentru ca imaginea sa fie rasturnata de creierul lor din pozitia corecta in pozitie inversa, astronautii au trebuit sa poarte ochelarii speciali o perioada suplimentara de 25-30 de zile.

Doar intreruperea continuitatii instalarii unui ‘obicei’ nou o data, a adus astronautii inapoi la punctul de plecare. Concluzia?

Este nevoie de o perioada neintrerupta de pana la 30 de zile pentru a-ti reprograma mintea inconstienta pentru a dezvolta un obicei nou.”

Disponibila pentru imprumut.

Daca vrei cartea ta, o poti cumpara de aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s